Petru Rares si Cetatea Bistritei

Personaje:       

- Judele Bistriţei, Thomas Werner, zis şi Kurschner (cojocarul), viclean şi sângeros; nu vrea să supună cetatea moldovenilor.

- Naratorul, care este şi sfetnicul Judelui, Pomarius. Întrutotul de partea Judelui.

- Soţia şi fiica lui Andreas Beuchel.

- Gâdele şi ajutoarele sale.

Pe scenă va fi şi un scaun de magistrat pentru Jude.


MOMENTUL ISTORIC 1

Naratorul:  Suntem în prima jumătate a veacului al XVI-lea. La 29 august 1526 turcii supun Ungaria, după lupta de la Mohacs, în care regele Ludovic îşi pierde viata. Începe o mare sfadă între voievodul Ardealului, Ioan de Zapolya şi Ferdinand de Habsburg, fratele împăratului Germaniei, Carol al V-lea, fiecare dintre ei râvnind la coroana regală a Ungariei. La 20 ianuarie 1527 urca pe tronul Moldovei Petru Rareş, fiu al măritului Stefan cel Mare. Pe acesta, atât Zapolya, cât şi Ferdinand voiesc să-l aibă de partea lor; la început, Petru Rareş vroia să îl ajute pe Ferdinand să ia tronul ca şi acela să îl ajute pe el să scape Moldova de turci. Dar, cum marii regi ai vremii îl sprijiniră pe Zapolya să ajungă rege al Ungariei, Petru Rareş se văzu nevoit să îl sprijine pe acesta, ca să nu şi-l facă duşman.

      În acest timp, saşii bistriţeni îl doreau pe Ferdinand de Habsburg rege, ca fiind unul de-al lor. Dar, ieşind el rege, cu ajutorul turcilor, Ioan de Zapolya îl răsplăti pe domnitorul Moldovei şi îi confirmă stăpânirea asupra Cetăţii Ciceului şi Cetăţii de Baltă şi, pe deasupra îi dădu şi Cetatea Bistriţei, cu tot ţinutul din prejurul ei şi cu toate veniturile (împreună cu Rodna). La 29 noiembrie 1529, domnitorul Moldovei, Petru Rareş trimite ultimatum bistriţenilor să îi închine cetatea. Mai-marele cetăţii Bistriţa era de-acum asprul şi vicleanul Jude Thomas Werner, pentru a treia oară în această funcţie. Înaintea sa fusese Jude al Cetăţii Bistriţa Andreas Beuchel şi între cei doi mocnea o mare duşmănie. Andreas Beuchel, proprietarul acestei case, a Juzilor, dorea o alianţă a Cetăţii cu Moldova, pentru a beneficia de protecţia acestui stat. Thomas Werner o respinge şi chiar mai mult: el încalcă un armistiţiu, încheiat cu moldovenii şi oamenii săi il ucid, într-un atac prin surprindere, pe voievodul maramureşean Nicola, aliat al lui Petru Rareş. Este momentul în care conflictul dintre Andreas Beuchel ( Literatus) şi Judele în funcţie al Cetăţii Bistriţa, Thomas Werner izbucneşte cu toată tăria.
 
Naratorul, Pomarius (pe scenă): Mărite Jude Thomas Werner, oamenii sunt nemulţumiţi, căci nu îşi mai pot strânge roadele de pe campurile din împrejurimi! Se tem să iasă din Cetate, fiindcă acolo îi asteaptă moldovenii şi îi taie. Iar valahii din satele noastre nu mai trimit alimente şi ne temem de foamete. Si apoi, este şi acest Andreas Beuchel, care îi îndeamnă la nesupunere faţă de autoritatea Ta!

Judele Thomas Werner (care urcă încet pe scenă, în timpul lecturii): Pomarius, tu eşti secretarul meu şi întâiul meu sfetnic. Sa scrii in Cronica cetatii tot ce se intampla in aceste vremuri! Tu le ştii pe toate şi de aceea am încredere în tine! … Unde este acest fiu de căţea, Andreas Beuchel, care vrea să ne dăm cu moldovenii?

Naratorul, Pomarius: În casa lui, mărite Jude. Să-l chemăm aici?

Judele Thomas Werner: Să vină numaidecat! Şi să ne explice de ce vrea să închinăm cetatea oamenilor lui Petru Rareş!
 
    Unul dintre străjerii de la Casa Andreas Beuchel intră în casă şi iese cu stăpânul acesteia. În spatele său ies şi soţia şi fiica lui.
 
Judele Thomas Werner: Andreas, uiţi că noi trebuie să stăpânim acest tinut şi nu să i-l închinăm domnitorului Petru Rareş? Uiţi câţi oameni ne-a omorât şi uiti că noi nu avem acelaşi sânge ca el, că trebuie să fim fideli Casei de Habsburg? De ce indemni oamenii la nesupunere?

Andreas Beuchel (are lavalieră; din fata casei sale, fără a urca pe scenă): Thomas, tu greşesti amarnic! Eu chiar binele cetăţii noastre îl vreau! Nu ştii cât de puternic este acum Petru Rareş ? Ai uitat că i-a bătut la Feldioara şi pe saşii braşoveni, şi pe ungurii lui Torok? Vom avea soarta Braşovului şi vom ajunge să mâncăm bolovani şi să bem apă de ploaie, dacă ne împotrivim lui! Dar, dacă ne întelegem cu el avem de câştigat scoţând împreună aurul din minele de la Rodna.

Judele Thomas Werner: Andreas, aurul acela trebuie să-l scoatem singuri! Dacă continui aşa voi da ordin să fii legat şi întemniţat! Noi trebuie să ne luptăm cu moldovenii, nu să le închinăm Cetatea Bistriţei! Saşii bistriţeni nu vor aşa ceva, să devină credincioşi şi iobagi ai lui Petru Rareş!

Andreas Beuchel: Cum vrei, Thomas, tu eşti Judele Bistriţei! Cum vrei! Dar ar trebui sa respectam vointa regelui Ioan Zapolya, care a hotarat ca noi, bistritenii sa-i platim lui Petru Rares censul de Sanmartin… Iată, eu voi ieşi puţin din Cetate şi voi vedea cât de mare este pericolul pentru noi.

(Pleacă înspre Poarta Lemnelor)

Judele Thomas Werner: Pomarius, cât ne cere Petru Rareş?

Pomarius: 500 de florini pe loc, mărite Jude! Şi nu avem aceşti bani acum! Şi ne mai cere şi toată cantitatea de praf de puşcă pe care am produs-o în atelierele noastre! Iată ce ne scrie Rareş: “ Am auzit că în semeţia voastră v-aţi ridicat din nou coarnele şi nu voiţi să vă supuneţi! Să ştiţi voi, bistriţenilor, că am să pornesc împotriva voastră cu armata mare şi pe voi pe toţi, împreună cu copiii voştri, pe mari şi pe mici, am să vă nimicesc cu fier şi foc, tăindu-vă şi împrăştiindu-vă carnea în 4 părţi ale lumii. Aşa am să vă pedepsesc dacă în loc de credinţă îmi veţi arăta necredinţă! Am să vă trag în ţapă, cu mic cu mare şi să vă dumic în bucăţi!”.

Judele Thomas Werner: Atunci trebuie să apărăm cetatea cu orice preţ, în faţa urgisitului valach! Să sporim numărul lefegiilor, pentru a apăra cetatea Bistriţei!

(Către oameni):  Ne apărăm?

Mulţimea: ne apărăm, ne apărăm !

Judele Thomas Werner: Să vină atunci cavalerii şi să îi binecuvântăm!

(Arătând către soţia şi fiica lui Andreas Beuchel): Iar pe ele să nu le scăpaţi din ochi!     

    Din lateral urcă pe scenă cavalerii, care sărută mâna domniţelor şi jură că vor apăra Cetatea. Judele Thomas Werner îi încurajează.    
 


MOMENTUL ISTORIC 2


       Se aud trompeţii, vestind că Cetatea este atacată. Pomarius vine în fugă.

Naratorul, Pomarius: Mărite Jude, mărite Jude! Andreas Beuchel a trădat şi a trecut de partea lui Petru Rareş! Iar noi suntem asediaţi straşnic de armata moldoveană!

Judele Thomas Werner: Să apărăm Cetatea Bistriţa! Suntem atacaţi pe la Pasaje; săriţi şi apăraţi cetatea! 
 
      La Pasajul Potcoavei izbucneşte o luptă: moldovenii pătrund până pe stradă şi se duelează cu garda Bistriţei. În cele din urmă sunt respinşi. Imediat izbucneste o altă luptă la un pasaj de pe cealalată parte. Şi de acolo moldovenii sunt respinşi.

Se trag doua salve de tun.
 
Judele Thomas Werner: Moldovenii au făcut prăpăd în satele săseşti din împrejurimi, iar pe bistriţenii pe care i-au surprins la muncile câmpului, i-au trecut prin sabie… De-acum va trebui să ne luptăm cu moldovenii în afara cetăţii şi să-i alungăm peste munţi.

Pomarius: Mărite Jude, trebuie să ne pregătim pentru o luptă decisivă cu moldovenii, dar pe care s-o purtăm dincolo de colinele Bistriţei. Şi să izbăvim cetatea de acest asediu!
 
     Urmează un dans şi o scenă de măscări pe Pietonal. 10 min.
 

 

 
MOMENTUL  ISTORIC  3.  Acceptarea armistitiului
 


Naratorul Pomarius: În ziua de  31 martie, 1530, în lupta de la Tărpiu, oamenii noştri şi ajutoarele lor de la Sibiu au fost înfrânţi de oastea moldoveană. Întreaga gardă  a cetăţii şi 31 de membri ai celor mai mari familii din oraş au fost tăiaţi de moldoveni.

     Judele Bistriţei, Thomas Werner a acceptat să semneze armistiţiul cu Petru Rareş, prezent el însuşi în cetatea Rodna, să discute cu judele nostru… Iată, Judele se întoarce acum şi vom afla care va fi soarta noastră !
 
   Judele Bistriţei şi garda sa înaintează încet către scenă, venind dinspre Poarta lemnelor. Îl aduc pe Andreas Beuchel legat şi îl târăsc pe scenă, unde îi dau un brânci; acesta cade şi se ridică într-o rană.
 
Judele Thomas Werner: Pomarius, au venit vremuri grele pentru Cetatea Bistriţa. Vom avea de plătit 500 de florini lui Petru Rareş, censul obişnuit de Sânmartin, dar, de câte ori acesta va dori, vom stoarce oamenilor şi alţi bani pentru domnitorul moldav.

Pomarius: Mărite Jude, măcar ai ajuns să pui mâna pe ticălosul acesta de Andreas Beuchel, care ne-a trădat.

Judele Bistriţei, Thomas Werner: Da, ne-a trădat de trei ori: a fugit la duşman tocmai când eram asediaţi, l-a îndemnat pe Rareş să ne atace cu înverşunare şi  le-a indicat moldovenilor punctele noastre slabe. De aceea am pierdut lupta de la Tărpiu!

Pomarius : Mărite Jude, iar Petru Rareş ţi l-a dat pe mâini, după ce l-a ajutat atât de mult?

Judele Thomas Werner: Mi l-a dat, pentru că acest domnitor are două feţe. Îl interesează doar să primeasca banii noştri.

Se întoarce către Andreas Beuchel: Pe acesta să-l omorâm chiar acum, tăindu-i capul! Şi chiar aici, în faţa casei sale! Iar chipul lui să-l punem pe zidul sfintei noastre biserici, să-şi privească zi şi noapte casa, pe care nu a ştiut să o cinstească. Iar bistriţenii să ia seama, că aşa o să sfârşească toţi cei care îşi trădează Cetatea şi pe locuitorii ei!
 
      Andreas Beuchel tace, cu capul în pămant. Este înşfăcat de doi oşteni şi dus în casa sa. Se aud plânsete şi strigăte de femei, de dincolo de poartă.
 

Naratorul Pomarius (după un semnal de trompetă): Este luna aprilie, a anului 1531. Judele Cetăţii Bistriţa şi senatorii cetatii îl condamnă la moarte prin decapitare pe cetăţeanul Andreas Beuchel, pe motiv de înaltă trădare! Execuţia se va face în Piaţa Publică a Cetăţii, iar căpăţâna osânditului va fi pusă pe zidul Bisericii, spre luare aminte!

Face un semn către gâdele oraşului:

Gâde ! Îndeplineşte această poruncă şi scapă-l de căpăţâna pe acest mare gânditor! 
 
 

MOMENTUL ISTORIC 4.  Execuţia lui Andreas Beuchel
 

     Urmează momentul decapitării. În scenă trebuie introduse şi soţia şi fiica nobilului care va fi decapitat. Ele cer stăruitor judelui Werner clementa, dar acesta le respinge brutal.

     Judele Thomas Werner şi Pomarius asistă îndeaproape la execuţie.

     La sfârşitul execuţiei, Pomarius îi îndeamnă pe bistriţeni să privească înspre Biserica Evanghelică: pe peretele de sud-est se aprinde un spot luminos, care este fixat pe “masca” lui Andreas Beuchel, de pe acest zid.
 
Naratorul, Pomarius: Aşa se sfârşi rivalitatea dintre cei doi juzi ai Bistriţei, Andreas Beuchel şi Thomas Werner. Domnitorul Petru Rareş al Moldovei s-a îmbogăţit mult de pe seama dărilor stoarse de la bistriţeni. Comoara lui ar putea fi şi acum îngropată la Cetatea Ciceului, pe care a stăpânit-o mulţi ani şi în care el s-a refugiat în anul 1538, când era urmărit de turci.

     În cursul primei sale domnii, între anii 1527 şi 1538, Petru Rareş nu a intrat niciodată în Bistriţa. Va veni în această cetate în cursul celei de a doua domnii a lui, după cum spun cronicile vremii, în ziua de 25 octombrie 1542, pentru a încasa un nou bir, golind visteria orasului de 1940 de florini peşin.

    Casa lui Andreas Beuchel fu cumpărată de Thomas Werner în 1541 şi dăruită apoi doamnei Elena, soţia lui Petru Rareş. Este de crezut că în ea a şezut Petru Rareş în scurta sa trecere prin Bistriţa.

     Thomas Werner a fost jude al Bistriţei mulţi ani: între 1521 şi 1522, între 1523 şi 1525, între 1529 şi 1534 şi între 1537 şi 1539. A rămas în istoria Cetăţii ca un Jude care a condus cu mână forte oraşul şi care nu s-a dat înapoi de la intrigi şi fărădelegi pentru a-şi atinge scopul. După ultimul său mandat de Jude, Bistriţa a îmbrăţişat reforma lui Martin Luther şi Basilica Catolică a fost transformată în Biserică Evanghelică.

      Următorul Jude al Bistriţei a fost Peter Rehner, care a complotat împotriva lui Petru Rareş. În ziua de 7 mai 1544 el ordonă tragerea în ţeapă, la Bistriţa, a căpeteniilor lui Petru Rareş, care veniseră să recucerească pentru domnul moldav Cetatea Ciceului. Tulburată, întreaga populaţie a Nosnerland-ului se răsculă împotriva Judelui Bistriţei.

    La 12 iulie 1544 bistriţenii dărâmă Cetatea Ciceului, la ordinul reginei Ungariei, Isabella.

    Domnitorul Moldovei, Petru Rareş, atât de tare legat de Cetatea Ciceului, de pe Valea Somesului Mare, muri la data de 3 septembrie 1546, la Suceava, răpus de o grea boală.    Viaţa mergea înainte pentru Cetatea Bistriţei !   

©  Florin Săsărman