Ziua întâi
Naratorul: …Suntem în anul 1601. În Cetatea Bistriţei viaţa decurge obişnuit: pe Strada Lemnelor, Judele Bistriţei, Johannes Budaker, priveşte din balconul casei Andreas Beuchel cum locuitorii acestui oraş, situat la marginea Transilvaniei, într-o zonă minunată, dar şi în calea multor nestatornici, mereu porniţi pe jaf, se bucură de tihna unor zile de sărbătoare. Sunt zilele Târgului Saşilor Bistriţeni şi în cetate au venit meşteri iscusiţi cu lucruri de trebuinţă, făcute de mâinile lor. De pe Valea Someşului, din secuime, din Sighişoara, Cluj şi Mureş.
Deodată, dinspre poarta de apus a cetăţii se apropie un sol, care doreşte să se infăţişeze Judelui. Acesta face semn oamenilor săi să-l lase să se apropie.
Solul: Mărite Jude al Cetăţii Bistriţa! Aflat-am de la oamenii noştri din cetatea Albei Iulii că Generalul Gheorghe Basta va trimite împotriva Bistriţei o parte a armatei sale, pentru a pedepsi prietenia voastră cu principele Sigismund Bathory, pe care l-aţi primit ca oaspete aici. Ordinul generalissimului imperial este să fiţi trecuţi prin foc şi sabie!
Judele (cu un gest de nelinişte): Cum? La doar o săptămână după ce i-a luat capul acelui principe valah, Mihai, pe câmpia de la Torda, Generalul Basta se şi întoarce împotriva noastră? Nu cred că este posibil!
Solul: Mărite Jude, prietenii noştri ştiu bine ce se pune la cale în tabăra Generalului Basta! Trebuie să ţineti seama de avertizarea lor!
Judele Johannes Budaker îl încuviinţează şi se întoarce spre sfetnicii săi, în sala de consiliu.
Naratorul: Sfatul inţelepţilor Cetăţii Bistriţa va lua o hotărâre, despre ce trebuie făcut în faţa ameninţării generalului. Iata! Din sala de consiliu iese intendentul judelui, care ne va face cunoscută hotărârea luată!
Intendentul: Adunaţi la ordinul Judelui Bistriţei, Johannes Budaker, inţelepţii Cetăţii Bistriţa au hotărât ca astăzi, 25 august a anului 1601, să trimitem o delegaţie a cetăţii noastre către Generalul Gheorghe Basta. Suntem de acord să-i închinăm cetatea, dacă domnia-sa ne garantează că o va cruţa de atacul armatei sale. (Intendentul se întoarce şi iese din scenă).
Naratorul: Vom vedea, în zilele următoare, care va fi răspunsul Generalului Basta!
(Aici acţiunea se întrerupe şi continuă spectacolul).
(După un răstimp, delegaţia se întoarce de la Generalul Basta).
Naratorul: Iata, delegaţia cetăţii noastre s-a întors de Alba-Iulia! Chemaţi-l pe Jude, să vedem care este răspunsul pe care îl aduc oamenii noştri!
Judele Bistriţei, iesind pe balcon: Spuneţi-ne, oameni buni, cum a primit Generalul Basta propunerea noastră, de închinare a cetăţii Bistriţa?
Solul bistriţenilor: Mărite Jude, iată răspunsul Generalissimului Basta: “ Cetatea Bistriţa va fi ocolită de mânia Generalului Basta, reprezentantul Impăratului de la Viena în Transilvania, şi de ascutişul săbiei ostaşilor săi doar dacă va acorda, în semn de supunere şi credintă faţă de stăpânire, următoarele :
– un dar de 8 000 de guldeni;
– 6 cai frumoşi, cu tot harnaşamentul;
– Piei de căprioară şi odoare din aur;
– 10 000 de guldeni pentru fiscul Maiestăţii-sale;
– 1 500 de guldeni pentru Comisarul Imperial;
– 500 de guldeni pentru Garnizoana de la Vecs;
– 100 de care încărcate cu vin şi bucate, pentru tabăra imperială de la Turda.
Dacă toate acestea nu vor fi împlinite întocmai, Cetatea Bistriţa va fi trecută prin sabie şi supusă cu forţa armelor. Semnează Generalul Basta, reprezentantul imperial în Transilvania!”
Naratorul: În Cetatea Bistriţei, condiţiile puse de general creează tulburare…
Judele Bistritei: – Ei, oameni buni, ce facem? Avem de plătit 20 000 de guldeni, dar vistieria noastră nu are atâţia bani. Oare chiar ne va călca cu armata sa, Generalul acesta, când în cetatea noastră se află chiar colonelul Flans, cu contingentul său de ostaşi, aflat în slujba armatei imperiale ?
Un nobil local, posibil chiar Naratorul: Mărite Jude! Acest general Basta nu stă prea mult pe gânduri şi nici nu poti să ai încredere în cuvântul său. Dacă astăzi este aliatul cuiva, mâine s-ar putea să se întoarcă, ba chiar să-l şi ucidă pe acel aliat. Apoi, despre cruzimea lui se spun foarte multe: nu oamenii lui i-au taiat capul Principelui Mihai, al românilor, zis şi “Viteazul“? Şi asta doar cu câteva săptămâni în urma, în tabăra aceluia, la Turda. Era 19 august… Eu zic să-i dăm ceea ce ne-a cerut!
Un alt vorbitor: Nu avem de unde să-i dăm toate cele cerute! Doar să-i trimitem câte ceva din ce a cerut şi să-l mai ducem cu vorba…
Un al treilea: Mărite Jude, eu zic să nu-i dăm nimic şi să ne apărăm Cetatea şi bunurile. Poate că n-a veni până aici, dar dacă va veni, să-l întâmpinăm cu săgeţile şi cu săbiile noastre. Zidurile cetătii sunt trainice şi vor rezista tunurilor lui Basta. Iar fierarii mei pot face până atunci arme de apărare pentru toţi cei din cetate care pot să lupte!
Judele Bistritei: Ştiu, breasla fierarilor este una de nădejde, ca de altfel toate breslele bistriţenilor. Şi eu cred că ne putem apăra! Ne vom alia taberei lui Stefan Bathory şi vom fi ajutaţi de acesta. Aşadar, să nu-i răspundem generalui!
Naratorul: În Cetatea Bistriţa hotărârea a fost luată: birul solicitat de Generalul Gheorghe Basta nu va fi plătit. Vom vedea, în zilele următoare, care va fi reacţia generalului imperial.
Ziua a II – a
Naratorul: Este luna septembrie, a anului 1601. Oraşul Bistriţa este ameninţat de trupele generalului Basta. Colonelul Flans, din tabăra lui Basta şi contingentul său se retrag din oraş. După câteva zile, 200 de secui, conduşi de Vitez Nicolae sunt trimişi de Ştefan Bathory să-i ajute pe bistriţeni să se apere. Aceştia încasează 700 de guldeni “cinstire” şi încă 325 de guldeni pentru echiparea trupei. Basta trece la asedierea oraşului Bistrita. Armata sa numără 5 000 de oameni. În Cetatea Bistriţei cei care pot lupta sunt doar câteva sute. Este deja iarna anului 1602…
Un oştean: Mărite jude, generalul Basta se apropie de Bistriţa! Oamenii spun că în împrejurimi armata generalului Basta i-a măcelărit pe cei întâlniţi în cale. Mai multe sate au fost jefuite şi incendiate! Iar soldaţii generalului vin cu tunuri, să ne asedieze! Trebuie să ne apărăm!
În acest timp, dinspre strada Titulescu se apropie armata Generalului Basta: soldaţii săi sunt încolonaţi şi se deplasează însoţiţi de sunetul unei tobe. Alături de ei, un cal trage un tun. Când ajung la colţul dinspre Piaţa Mică, se opresc şi un trompetist din rândurile lor sună un semnal: în acel moment, bistriţenii veniţi să-i vadă striga la ei şi îi ameninţă, fluturând un steag. Soldaţii imperiali nu răspund în nici un fel şi se deplasează, pe ritmul tobei, înspre Piaţa Mică, unde îşi instalează tabăra).
Judele Bistriţei: Locuitori ai Cetăţii Bistriţa! Generalul Gheorghe Basta, reprezentantul Împăratului de la Viena în Transilvania şi-a adus armata să ne cucerească oraşul. Noi am vrut să-i închinăm cetatea, dar birul cerut de general a fost peste putinţa noastră! Trebuie să ne apărăm! Cei din Turnurile Măcelarilor, Tâmplarilor, Funarilor şi Cizmarilor să fie atenţi şi să-i întâmpine cu salve de tun! Gărzile noastre de la Pasaje să fie atente, pentru că pe acolo vor încerca soldaţii armatei duşmane să intre în cetatea noastră! Până atunci, bucuraţi-vă de liniştea pe care o avem aici! (Judele se retrage).
După un răstimp se aude strigătul strajei de la unul dintre Pasaje. Judele iese la balcon şi ordonă Gărzii să apere cetatea, la acel Pasaj. În cele din urmă atacul este respins. În clipele următoare se aud strigătele celorlate gărzi, de la un alt Pasaj. Judele, rămas pe balcon, le ordonă soldaţilor Gărzii să apere şi acel pasaj. Şi acest atac este respins.
Judele Bistritei: Cetăţeni ai oraşului Bistriţa! Soldaţii Generalului Basta au încercat să intre în cetatea noastră, dar gărzile noastre i-au respins! Să-i cinstim cum se cuvine pe aceşti viteji şi să le cerem ca şi în zilele următoare să ne apere cetatea cu succes! Uraaa! pentru vitejii nostri!
(Sfârşitul acţiunii din Ziua a II – a)
Ziua a III –a
Naratorul: Cetatea Bistriţa se află sub asediu de mai multe săptămâni. Soldaţii generalului Basta au încercat în zadar să spargă zidurile cetăţii, cu salve de tun: bistriţenii au rezistat. Furioşi, soldaţii Curţii Imperiale au trecut prin foc şi sabie mai multe sate din împrejurimi şi leau jefuit. A mai rămas Cetatea Bistriţei, în calea lor!
Un cavaler, din Garda Cetăţii Bistriţa: Mărite Jude, armata Generalului Gheorghe Basta se pregăteste să ne atace cu toate efectivele! Au pus tunurile să bată în zidurile noastre, care mai au puţin şi vor ceda!
Judele: Să fim pregătiţi, cu mic, cu mare, să ne apărăm oraşul! Dacă soldaţii vor pătrunde în Cetate, ne vor ucide pe toţi! Aduceţi tunurile noastre, să le răspundem pe măsură !
Mai mulţi oşteni scot tunul Bistriţei de sub poarta Casei Ion Zidarul şi îl postează lângă scenă, îndreptat spre armata generalului. Se aud salve de tun, voci şi zăngănit de arme. Oştenii bistriţeni îşi agită săbiile şi halebardele în direcţia zidurilor. Apoi,cineva strigă “zidul cetăţii a fost spart!” După căteva momente dinspre Biserica Evanghelica apar primii soldaţi ai lui Basta, răcnind. Se încinge o luptă.
Naratorul: Cetatea Bistriţa este pe cale de a ceda. Va urma măcelul, fiindcă oamenii Generalului Basta sunt cruzi şi neândurători cu cei care li se opun. Este momentul în care dintre apărătorii Bistriţei se ridică Pfaffenbruder, fierarul, cunoscut în oraş pentru hărnicia sa şi că este “ omul preotului”. El îşi aruncă halebarda ruptă în luptă şi apucă un ciocan mare, din atelierul său de fierarie. Este un viteaz!
Pfaffenbruder intră între soldaţii imperiali şi îi doboară, mânuind ciocanul său, împingându-i spre Piaţa Mică. Se întoarce biruitor şi fericit. Oamenii încep să-i scandeze numele. Apoi, apare Generalul Basta, încadrat de doi oşteni. Cât timp dureaza dialogul lui Basta cu Judele Bistritei, soldaţii doborâţi rămân la pământ.
Judele Bistriţei: Generale Basta, acum eşti oaspetele nostru, dar nu şi stăpânul nostru, cum ai vrut!
Generalul Basta: Veţi plăti pentru aceasta nesupunere! Voi aduce şi mai mulţi soldaţi şi vă voi trece cetatea şi oraşul prin foc şi sabie.
Judele Bistritei: Stim, stim, Mărite Generale Basta, dar om cădea noi la o învoială! Cetatea Bistriţa nu o fi ea singura unde ai dumneata treabă, să zăboveşti doar în ţinutul nostru. Vino la un pahar de vin şi nu mai fi duşmanul nostru. Bistriţenii sunt viteji, dar când trebuie, şi ospitalieri.
Generalul Basta: Vreau să-l văd pe viteazul care mi-a ucis soldaţii! Unde este? Vreau să-l iau în armata mea!
Apare Pfaffenbruder: Generale, eu nu sunt soldat şi nu voi veni să lupt pentru tine! Dar voi lupta întotdeauna pentru Bistriţa mea.
Naratorul: Pfaffenbruder fierarul este eroul Cetăţii Bistriţa! Armata Generalului Basta a suferit pierderi importante şi se retrage. Breslele Bistritei şi-au făcut şi acum datoria, apărând oraşul. Zidul cetăţii va fi refăcut, iar duşmanii vor afla că Bistriţa nu poate fi supusă atât de uşor.
(Fond muzical adecvat)
© Florin Săsărman